Unguente pentru luxația articulațiilor


Picioare plate și durere în articulațiile piciorului leziunilor tegumentare realizează luxaţia deschisă.

unguente pentru luxația articulațiilor

Pe lângă structurile articulare, şi ţesuturile moi periarticulare suferă leziuni importante, în special modificări circulatorii cu vasodilataţie, creşterea permeabilităţii vasculare ce au ca rezultat edemul posttraumatic şi revărsatele intraarticulare.

În funcţie de intensitatea traumatismului, uneori se asociază leziuni musculo — tendinoase, vasculare şi nervoase. Unguente pentru luxația articulațiilor clinic și paraclinic într-o luxație Tabloul clinic este dominat de durerea intensă, vie localizată în dreptul articulaţiei afectate, care se exacerbează la tentativele de mobilizare activă sau pasivă.

Celelalte semne şi simptome sunt: impotenţa funcţională totală; semne de suferinţă nervoasă sau vasculară în caz de leziuni vasculo — nervoase asociate ; deformarea regiunii; poziţie vicioasă caracteristică a membrului orice tentativă de corectare a acesteia întâmpină o rezistenţă elastică şi exacerbează durerea ; echimoza periarticulară semn tardiv.

Palpare duce la exacerbarea durerii. Tot prin palpare se poate aprecia modificarea raporturilor normale dintre reperele anatomice osoase cunoscute.

unguente pentru luxația articulațiilor

Luxaţiile trebuie diferenţiate de entorse şi fracturi. Diagnosticul diferenţial se bazează pe examenul clinic şi radiologic obligatoriu, radiografia standard va fi făcută în două incidențe.

Meniu de navigare

Atunci când raportul anatomic dintre două suprafeţe articulare este păstrat, dar spaţiul dintre ele este mai mare,  se vorbeşte despre o disjuncţie sau diastază articulară. Diagnosticul trebuie să precizeze dacă este vorba despre o luxaţie iterativă, care se produce la nivelul aceleiaşi articulaţii prin repetarea unor traumatisme importante sau care survine la aceeaşi articulaţie la traumatisme din ce în ce mai mici ca intensitate luxaţie recidivantă. Complicaţiile luxațiilor Complicaţii luxațiilor le pot fi imediate sau tardive.

Tratamentul luxaţiilor Primul ajutor este reprezentat de calmarea durerii, imobilizarea membrului într-o poziţie antalgică bandaj, eşarfă, cearşaf şi eventual reducerea unor luxaţii.

Diagnostic

Unele luxaţii scapulo — humerale, luxaţiile de mandibulă şi de police pot fi reduse de către medicul generalist dacă sunt excluse cu siguranţă asocierile unor fracturi.

După acordarea primului ajutor, pacientul trebuie transportat urgent într-un serviciu specializat de ortopedie — traumatologie.

unguente pentru luxația articulațiilor

Reducerea ortopedică se face în condiţii de anestezie, care asigură analgezia şi relaxarea musculară. Reducerea se face în principiu prin imprimarea extremităţii luxate a unei mişcări inverse unguente pentru luxația articulațiilor de cea prin care s-a produs luxaţia.

Luxaţia reprezintă o pierdere permanentă a legăturilor articulare dintre capetele unei articulaţii. O articulaţie se luxează atunci când capetele oaselor sunt forţate din poziţia lor normală. Drept rezultat, articulaţia nu mai funcţionează corect. În plus, oasele deplasate pot afecta structura din interiorul şi din jurul articulaţiei, incluzând muşchii, ligamentele, nervii şi vasele sanguine.

Prin reducere se aduc din nou în contact anatomic suprafeţele articulare. Dacă nu se reuşeşte reducerea ortopedică, se recurge la reducerea unguente pentru luxația articulațiilor, pe cale operatorie.

Ea este necesară de obicei în luxaţiile vechi, fixate, ireductibile. Îndiferent pe ce cale se realizează reducerea este necesară imobilizarea articulaţiei. După suprimarea imobilizării începe terapia de recuperare funcţională.

Prognosticul variază în funcţie de articulaţia interesată, de existenţa sau nu a complicaţiilor, dar şi în funcţie de tratamentul aplicat. Reducerea luxaţiei mandibulei Se realizează cu pacientul în poziţie şezândă. Medicul stă în faţa pacientului şi introduce ambele police în cavitatea bucală a bolnavului, aşezându-le pe arcadele dentare inferioare. Celelalte degete cuprind extern marginea inferioară a mandibulei bilateral. Se realizează bascularea inferioară a condililor mandibulari prin apăsarea ultimilor molari cu policele în timp ce simultan se imprimă mentonului o mişcare unguente pentru luxația articulațiilor.

După realizarea acestei mişcări se împinge mandibula posterior şi se percepe un clacment în caz de unguente pentru luxația articulațiilor a luxaţiei. Mandibula nu se imobilizează, dar se recomandă bolnavului să nu caşte excesiv. Luxaţia sterno — claviculară Survine în cadrul căderilor pe umăr prin transmiterea forţelor de compresie laterală şi sagitală.

unguente pentru luxația articulațiilor

Pot fi luxaţii anterioare sau presternale, cele mai frecvente, posterioare sau retrosternale şi superioare. Ruptura doar a ligamentului sterno — clavicular, cu păstrarea intactă a ligamentului costo — clavicular şi prezervarea raporturilor articulare este cunoscută drept entorsă sterno — claviculară.

La inspecţia regiunii sterno — claviculare, se evidenţiază o tumefacţie proeminentă la nivelul articulaţiei sterno — claviculare, mobilitate anormală şi impotenţă funcţională relativă.

Exista anumiti factori care cresc riscul de producere a entorselor, cum ar fi oboseala muschilor.

Inserţia claviculară a muşchiului sternocleidomastoidian determină deplasarea superior şi anterior a extremităţii proximale a claviculei. În cazul luxaţiei retrosternale, se dezvoltă fenomene de compresie mediastinală, ce necesită o reducere de urgenţă. Radiografia certifică diagnosticul tipului de luxaţie. Manevrele de reducere ortopedică sunt eficiente, dar reducerea este greu de menţinut şi de aceea, se preferă o artrosinteză sterno — claviculară unguente pentru luxația articulațiilor broşe Kirschner cu, sau fără, cerclaje de sârmă.

La vârstnici şi taraţi se aplică un bandaj Desault pentru 3 săptămâni. În cazul entorselor, se aplică un bandaj Desault pentru 1 — 2 săptămâni. Luxaţia acromio — claviculară Se întâlnesc frecvent în patologia sportivă. Conform clasificării Allman se disting trei stadii evolutive: entorsa acromio — claviculară simplă, unguente pentru luxația articulațiilor de simpla elongare a ligamentelor acromio — claviculare.

Tracţiunea în ax a braţului accentuează deplasarea. Examinarea radiografică este util să se facă cu pacientul susţinând o greutate de partea afectată şi bilateral pentru a se diferenţia de subluxaţiile acromio — claviculare constituţionale. Diagnosticul de certitudine se pune după examinarea clinică şi unguente pentru luxația articulațiilor. Tipurile 1 şi 2 Allman se tratează ortopedic prin imobilizare în bandaj Desault pentru circa 3 săptămâni.

Tipul 3 de luxaţie acromio — claviculară cu deplasare mare, la persoane active, se operează. Se disting: procedee acromio — claviculare, ce realizează o artrosinteză cu broşe şi hobanaj Muller ; procedee coraco — claviculare, ce fixează clavicula de coracoidă printr-un şurub Bosworth ; procedee mixte, ce realizează o ligamentoplastie coraco — claviculară şi o artrosinteză acromio — claviculară.

Dewar — Barington solidarizează clavicula de apofiza coracoidă osteotomizată, iar în procedeul Phemister se efectuează excizia structurilor articulare rupte, sutura ligamentelor coraco — claviculare cu fir neresorbabil şi artrosinteză cu 2 broşe Kirschner. În entorsa acromio — claviculară se aplică un bandaj Desault pentru 1 — 2 săptămâni.

Luxaţia scapulo — humerală Este tipul de luxaţie cel mai frecvent întâlnită şi survine în majoritate la tineri. Se produce ca urmare a unor mişcări violente în articulaţia umărului de abducţie, rotaţie externă şi retropulsie a braţului.

Sună la Arcadia

Trebuie diferenţiată de luxaţia recidivantă a umărului, ce survine în cadrul unor episoade repetitive de luxaţii ale umărului, ce ajung să se petreacă la traumatisme din ce în ce mai minore, ca urmare a unor leziuni locale constituite. Tipuri de luxații unguente pentru luxația articulațiilor umăr Distingem mai multe tipuri de luxaţii scapulo — humerale în funcţie de locul deplasării capului: luxaţia antero — internă, în care capul humeral se situează anterior de glena scapulei, cu variante subcoracoidiană, cea mai frecventă, intracoracoidiană, subclaviculară şi extracoracoidiană, în funcţie de raportul capului humeral cu apofiza coracoidă.

Braţul este foarte dureros, menţinut în poziţie vicioasă de abducţie şi rotaţie externă, iar tentativele de apropiere a braţului de corp sunt urmate de revenirea în poziţia initială, constituind semnul Berger. La palparea regiunii umărului, nu se simte capul humeral, acesta fiind pus în evidentă intern, sub coracoidă. În luxaţia inferioară, braţul este situat în abducţie maximă.

Unguent pentru luxația articulației. Știința Arcadia

În tipul posterior de luxaţie scapulo — humerală, braţul este lipit de corp şi rotat intern, iar pacientul nu poate efectua mişcări de rotaţie externă a braţului. Indiferent de tipul luxaţiei, se va controla sensibilitatea cutanată în teritoriul nervului circumflex axilar pe faţa postero — externă a umărului şi statusul vascular al braţului afectat.

Examinarea radiografică obligatorie, în scop diagnostic, evidenţiază tipul luxaţiei şi eventuale leziuni asociate fractura de trohiter sau cea a glenei scapulei. Repunerea ortopedică a luxaţiei trebuie efectuată de urgenţă, cu sau fără anestezie.

În primele ore după traumatism se vor reduce mai uşor.

Luxația scapulo-humerală este o cauză frecventă de apariție a durerii și limitare funcțională a extremității superioare. În cazul persoanelor cu vârsta peste 60 de ani, fragili, cu multiple comorbidități și care prezintă un risc crescut de cădere, luxația articulației umărului este adesea însoțită de fractură și risc mare de complicații. Astfel, lezarea articulației umărului are un impact negativ asupra calității vieții și provoacă dizabilitate. Cuvinte-cheie: luxație, articulație umăr, imobilizare Abstract: Shoulder pathology, especially shoulder contortion, is one of the most common pathologies in clinical practice of a young adult practicing sports activities.

Au fost descrise mai multe procedee de reducere ortopedică: metoda Hippocrate constă în tracţiunea continuă a braţului în minimă abducţie, susţinând axila cu talpa piciorului. Pacientul stă în decubit dorsal cu o chingă de contraextensie peste axila de partea afectată şi se tracţionează continu, de braţ în abducţie la 90° până survine relaxarea maselor musculare ale braţului, permiţănd reducerea capului humeral.

Se apasă apoi în axul braţului efectuănd totodată o mişcare de rotaţie externă. Luxaţia posterioară se poate reduce tot prin aceleaşi procedee.

Formular de căutare

În luxaţia subcoracoidiană, mai întâi se reduce abducţia exagerată a braţului şi ulterior se aplică metodele de reducere obişnuite. Post — reducere se aplică o imobilizare de 2 — 3 săptămâni în bandaj Desault. În cursul manevrelor de reducere, fractura trohiterului poate constitui cauză de ireductibilitate, iar fractura glenei poate da cauză de incoercibilitate luxaţia se reduce, dar nu se menţine.

După circa 24 — 48 de ore reducerea ortopedică a luxaţiilor se poate face în genere, doar cu anestezie unguente pentru luxația articulațiilor, iar cele mai vechi de 2 — 3 săptămăni e posibil să nu se mai reducă, decăt pe cale chirurgicală.

Luxaţiile de cot Survin în căderile cu sprijin pe mănă. Pot fi luxaţii posterioare, externe şi interne. În cazul în care ambele oase se luxează de aceaşi parte se numesc luxaţii convergente, iar de părţi opuse divergente.

Luxaţia – cauze

Cea mai frecventă este luxaţia posterioară de cot în care olecranul şi capul radial se luxează posterior de trohleea humerală, survenind ruptura ligamentului colateral ulnar. În luxaţia posterioară, cotul apare deformat, mărit de volum, edemaţiat cu impotenţă funcţională totală şi menţinut în uşoară flexie. Inserţia muşchiului triceps pe olecran se reliefează ca o coardă. Orice încercare de mobilizare a cotului este foarte dureroasă.

Recuperarea după o entorsă de gleznă